Băsescita, boală naţională

Nu am mai scris de mult pe blog, însă un lucru nu-mi dă pace. De câteva luni în România a apărut o nouă boală. Nu, nu este vorba despre gripa porcină, ci de o boală mult mai gravă: băsescita. Boala afectează deopotrivă tineri şi bătrâni, oameni intelectuali sau simpli muncitori, bogaţi sau săraci.

Această boală extrem de severă dezvoltă două tulpini: băsescita de tip A (cunoscută şi ca Anti-băsescita) şi băsescita de tip P (cunoscută ca Pro-băsescita).

La bază cele două tulpini prezintă aceleaşi simptome: violenţă dusă la extrem, pierderi de memorie pe termen mediu şi lung (la unele cazuri chiar pe termen scurt), raţionament întunecat, lipsă de respect şi ură, depresie şi dependenţă.

Boala a apărut ca urmare a temperaturii ridicate din mediul politic, susţinută de stimulii din televiziuni care au avut în spate banii injectaţi de viruşii politici sau de afaceri. Asemănări există totuşi cu gripa porcină: deşi există un vaccin (ce-i drept, nu se ştie ce efecte adverse are), populaţia refuză să îl încerce. Consumă în continuare televiziune părtinitoare, lipsită de orice bun simţ şi moralitate, refuză să scoată capul din beznă şi să facă un control la conştiinţă şi integritate mintală şi vede, uneori chiar între membrii familiei, balauri cu tulpina adversă pe care e gata să-i doboare sau să-i contamineze cu propria tulpină.

Băsescita de tip A (Anti-băsescita)

Aceasta are la bază principiul: "votez şi maimuţa de la zoo, numai Băse să nu fie". Această tulpină afectează peste 5 milioane de români care s-au prezentat la vot pentru a pune ştampila pe o astfel de maimuţă, o maimuţă prostănacă şi ţopăitoare, dar care a avut în cuşcă, la vedere, nişte goriloi bătrâni, experimentaţi în vânzarea interesului naţional şi îmbogăţirea pe căi ilicite. Din cauza bolii in stare avansată, cetăţenii ce prezintă această tulpină şi-au pierdut memoria şi nu au mai recunoscut goriloii, deşi au fost cât se poate de expresivi alături de maimuţă. Astfel ei au avut ochi doar pentru simpatica rudă îndepărtată, care a făcut scamatorii haotice şi neînţelese de nimeni, fără a avea un program coregrafic obiectiv şi coerent.

Numărul atât de mare de îmbolnăviri cu tulpina A a fost cauzat într-o măsură semnificativă şi de mirosul de crin otrăvit, pe care oamenii l-au mirosit iniţial pentru a scăpa de cele două tulpini ale băsescitei. Crinul, care părea a fi un vaccin sănătos împotriva bolii deşi nu a prezentat niciodată compoziţia şi efectele pe termen lung, s-a contaminat subit cu tulpina A în detrimentul tulpinii P, având deasemenea posibilitatea de a rămâne imun.

Băsescita de tip P (Pro-băsescita)

Tulpina de tip P are ca principiu: "Băse luptă cu mogulii pentru binele poporului". În egală măsură cu cealaltă tulpină, aceasta a afectat alţi 5 milioane de români care s-au prezentat la vot pentru a sancţiona goriloii mai sus amintiţi, desemnându-l pe ales salvatorul naţiunii. Suferind de aceeaşi pierdere de memorie, ei au uitat că şi alesul lor are gaşca lui de goriloi şi că, la un moment dat, a fost aliat cu goriloii maimuţicii ţopăitoare, cei mult huliţi. Cetăţenii sunt dependenţi de hăhăitul alesului, de lacrimile şi de scuzele eterne pentru greşelile făcute şi pun lipsa de rezultate pe seama implicării găştii adverse care i-a împiedicat întotdeauna să voteze şi să aplice legile junglei. Acum, că i-au lăsat într-un final singuri să scoată în linişte ţara din beznă, cetăţenii au descoperit o nouă scuză pentru un eventual (şi foarte probabil) eşec: ceilalţi au fugit de responsabilitate când au fost chemaţi să pună împreună osul la muncă. Cu alte cuvinte, gaşca alesului nu e suficient de pregătită pentru a acţiona şi are nevoie de specialişti din cuşca adversă.

Războiul dintre românii infectaţi cu cele două tulpini este aprig. Se despart soţi, se bat fraţi sau copii cu părinţii lor, colegii de serviciu nu se mai înţeleg, prieteni de-o viaţă au devenit duşmani numai din cauza acestei boli nimicitoare. România s-a împărţit astfel în trei tabere: infectaţii cu băsescită A, infectaţii cu băsescită P şi imunii.

Problema este că atât cei infectaţi cu A cât şi cei infectaţi cu P încearcă să-i contamineze pe imuni prin orice mijloc. Ei devin violenţi însă atunci când imunii încearcă să-i vaccineze sau când refuză pur şi simplu contaminarea şi îi aruncă fără ezitare în tabăra adversă.

Nu se ştie dacă această băsescită va fi tratată prea curând, dar e cert că unii se consideră salvaţi iar ceilalţi condamnaţi la o boală incurabilă.

Ghid de marketing în criză

Agenţia interactivă PlayTheBalls a lansat, gratuit, un ghid foarte util despre marketing-ul pe timp de criză. Dacă vrei nu doar să supravieţuieşti, ci să ai şi succes în această perioadă delicată din punct de vedere economic, atunci cu siguranţă vei avea ceva de învăţat din acest ghid.

Îl poţi descărca de aici.

Mă bucur ca Michael a murit

Moartea lui Michael Jackson m-a întristat. M-a întristat pentru că, la fel ca restul Planetei, am fost încercat de un egoism atât de caracteristic rasei umane. Cine ne va mai cânta şi încânta cu o voce unică, cine va mai fi eroul nostru, cine ne va mai aminti de copilărie? Pe cine vom mai urma, ce idol vom avea, către ce vom aspira? Cu toţii ne gândim doar la noi. Sau o foarte mare parte dintre noi. Mulţi suferă pentru că nu l-au mai prins pe scenă, în Londra. Alţii suferă pentru că au pierdut încasările din bilete. Cine ştie câţi şi pentru ce mai suferă, după moartea sa.

Apoi m-am gândit mai bine. M-am gândit mai bine şi chiar mă bucur că a murit, pentru că viaţa lui nu a fost atât de roz precum am vrea să credem. A suferit de mic, de când era copil. A fost exploatat, a fost batjocorit, a fost acuzat de lucruri de care eu unul nu sunt convins că e vinovat. A încercat să fie altceva decât era în realitate, doar pentru a satisface nevoile unora sau altora. A fost vânat în permanenţă, a fost privat de libertate, a fost un om captiv. A fost o marionetă în mâinile unora care nu vroiau altceva decât profit. La fel s-a întâmplat şi cu ultimele concerte, care nu au mai avut loc. În loc de 10, urmau să fie 50.

Michael Jackson a fost si este o industrie, un brand, o afacere. Michael Jackson a fost un fenomen social, care a mişcat întreaga Planetă. Pentru foarte multă lume el a fost un zeu, un mit, o entitate nemuritoare. Dar Michael Jackson nu a fost decât om. Şi a vrut să fie un om. Mai presus de toate, Michael Jackson a murit ca un om. Din păcate nu a murit la fel de demn, de mitic, de suprem, aşa cum ar fi meritat.

Mă bucur că Michael a murit pentru că a scăpat de suferinţă, de mizerie, de umilinţă şi până la urmă de linşajul mediatic la care a fost supus de-a lungul timpului. Michael Jackson e o legendă. Iar acum se bucură de atenţia şi de ovaţiile pe care le merită cu adevărat.

PS: Michael, make Heaven a better place!

Datoria de cetăţean

Nu am fost la vot. De ce? Dintr-un milion de motive. Peste tot am auzit de "datoria de cetăţean". Stau şi mă întreb: oare noi avem numai datorii faţă de ţara asta? Avem datoria de a ne plăti taxele şi impozitele, avem datoria de a respecta legile, avem datoria de a merge la vot. Dar vreun drept avem? Ce primim în schimb pentru toate datoriile pe care ni le îndeplinim?

Mai aud o prostie: "din cauza voastră, că nu v-aţi dus la vot, au ieşit Becali şi Vadim". Şi dacă mă duceam la vot cine ieşea? Dacă era prezenţă de 100% ieşeau alţii? Veneau candidaţi din spaţiul cosmic şi câştigau alegerile? Erau altele procentajele? Bun, să zicem că Vadim, Becali şi EBA nu au ce căuta în PE, dar restul de 30 de candidaţi sunt mai îndreptăţiţi să ajungă acolo? Sunt mai capabili? Vor face ei mai mult pentru ţară? Îndoi-m-aş. A văzut măcar cineva lista fiecărui partid în parte? Cel care a votat pentru un om şi nu pentru un partid a văzut care era poziţia alesului lui pe listă? A vazut şmecherii care erau cap de listă şi care profitau de prezenţa unor oameni poate ceva mai buni?

Dacă EBA, Becali şi Vadim sunt nişte erori umane ajunse europarlamentari, atunci spuneţi-mi ce părere aveţi despre băiatul ăsta:
Nu ştiţi cine e? Îl cheamă Traian Ungureanu şi este europarlamentar al PDL. Spuneţi-mi cum m-ar putea reprezenta pe mine omul ăsta in PE.

Câţi dintre cei 33 de europarlamentari sunt din "noua generaţie"? Câţi dintre ei reprezintă "schimbarea"? Dacă cineva are o argumentaţie obiectivă pentru care a fost la vot, sunt curios să aflu care e aia.

P.S. Cu siguranţă nu voi merge la vot nici la prezidenţiale. De ce m-aş duce? Să aleg alternativa la Băsescu? Şi care e alternativa aia? Mircea Geoană? Crin Antonescu? Prinţul Duda? să fim serioşi.

Manageri în criză

De când a apărut criza asta, prin ziarele de business din România apar fel de fel de manageri care ne învaţă pe noi ce afacere ar trebui să abordăm în perioada asta sau, mai mult, să renunţăm la orice idee, pentru că nu va funcţiona. Printre cele câteva sfaturi "bune" se citeşte spaima lor şi incapacitatea de a face previziuni (lucru pe care ne îndeamnă pe noi să-l facem înainte de a începe un business), teama de concurenţă şi de faliment, dar şi neputinţa în faţa ameninţărilor ce vin şi care nu se ştie cât vor sta.

Am încercat să înţeleg cui se adresează aceste articole, dar nu am reuşit. Pe de o parte, ziarele respective au pretenţia de a fi citite de oameni şcoliţi, cu experienţă în afaceri şi cu ceva know-how. Pe de altă parte, sfaturile pe care managerii le dau se adresează mai degrabă începătorilor, unora care poate nu au mai avut o afacerile şi care trebuie ştie de ce să ţină cont atunci când pornesc la drum, mai ales acum în această perioadă de criză.

Una peste alta, nu văd de ce managerii ar oferi acum informatii, sfaturi, îndrumări pentru ieşirea din criză sau pentru supravieţuire. Oare nu ar fi mai bine să fie preocupaţi de propriile afaceri şi să-i lase pe ceilalţi să se descurce cum pot? Chiar mor ei de grija altuia sau caută pe orice cale să mai adauge un plus de imagine, sau mai de grabă de amintire a existenţei lor pe piaţă? E disperarea atât de mare? Nu pot aplica strategiile anticriză şi atât?

Wolfram Alpha - Revoluţie în Internet

De la sfârşitul lunii mai Google va avea un concurent serios care-l va lăsa în urmă pe acesta. Cel puţin asta susţine inventatorul unui nou şi total diferit motor de căutare, numit Wolfram Alpha. Dr. Stephen Wolfram, căci acesta este numele inventatorului, a declarat că vrea să facă accesibilă prin intermediul computerului toată cunoaşterea acumulată de civilizaţia umană.

Experţii (care or fi ăia) sunt de părere că noul motor de căutare va fi un salt revoluţionar în dezvoltarea internetului, cel puţin la fel de important ca apariţia Google.

Cu ce diferă de Google?

Wolfram Alpha are capacitatea de a răspunde unor întrebari prin răspunsuri complexe. Spre exemplu, la întrebarea "Cât de înalt este Everestul?", Alpha nu va da doar un răspuns sec, ci va oferi locaţia geografică a muntelui, localităţile şi munţii din jur, dar şi grafice şi hărţi ale zonei. Deasemenea, poate compara înălţimea Everestului cu lungimea podului Golden Gate sau poate spune cum a fost vremea în ziua asasinării lui John F. Kennedy.

Cât despre veridicitatea informaţiilor, inventatorul susţine că softul său este sigur 100%, pentru că se bazează pe date oferite de specialişti (iarăşi specialişti), spre deosebire de Wikipedia, unde oricine poate adăuga informaţii şi pot exista dubii serioase în ceea ce priveşte calitatea lor.

Defectul sistemului Wolfram Alpha pare a fi creat, conform specialiştilor (of, mulţi specialişti mai sunt), de lacunele la capitolul cultură populară, deoarece este dezvoltat de academicieni.

Una peste alta, rămâne de văzut cât de eficient va fi noul motor de căutare. Întrebarea pe care eu mi-o pun este dacă va revoluţiona şi advertising-ul. Sunt foarte curios cum vor scoate investitorii bani din Wolfram Alpha.

Pietonul român

Pietonul român este sinucigaş.
Pietonul român se aruncă în faţa maşinii fără nici o urmă de teamă, de precauţie şi de bun simţ. Pietonul român sare pe trecere cu 3 secunde înainte de apariţia culorii verzi a semaforului şi termină traversarea cu 10 secunde după apariţia culorii roşii.
Pietonul român nu iese la plimbare în parc, ci pe trecerea de pietoni.
Pietonul român nu aşteaptă tramvaiul pe alveolă, ci pe şosea.
Pietonul român traversează pe unde vrea, chiar dacă la 10 metri este o trecere de pietoni.

Sigur, înşiruirea de "calităţi" ale pietonului român poate continua. Cu siguranţă toţi şoferii au câte un cuvânt de "apreciere" la adresa pietonilor din când în când. Asta pentru că pietonii nu au dezvoltat instinctul conservării, al autoapărării. Se consideră invincibili, atotputernici, dar nu se pun în pielea şoferului. Se gândesc de cele mai multe ori doar la prioritate, nu şi la faptul că în spatele volanului se află tot un om care poate greşi.

Cei mai mulţi pietoni au uitat lecţia pe care părinţii o predau copiilor: "când traversezi de uiţi în stânga, apoi în dreapta, apoi iar în stânga şi după aceea traversezi".
Mai mult, am întâlnit pietoni care nici măcar nu se uită în direcţia din care vin eu, ci în partea opusă, şi se angajează în traversare arătându-mi ceafa, de parcă ar avea ochi la spate.

Se spune ca cel mai bun pieton este un şofer. Este evident de ce. Pentru că acesta ştie cum se comportă şoferii, ştie care sunt pericolele şi deasemenea ştie şi ce aşteptări are şoferul de la el. La fel de adevărat este faptul că cel mai bun şofer este şi pieton. Din aceleaşi motive.

Probabil pietonii vor spune în apărarea lor că şoferii sunt indisciplinaţi, că nu acordă prioritate, că trec în viteză pe lângă ei fără ca măcar să-i observe, că parchează pe trotuar etc. Cu atât mai mult ar trebui să fie mai atenţi, tocmai din aceste motive. Pentru că nu le apără nimeni pielea, trebuie s-o facă ei înşişi. Traficul în România e o junglă. Şoferul trebuie să fie atent la ce e în faţă, în spate, în lateral, la cei care îi taie calea, la câini care apar de nicăieri, la gropi, la motociclişti, la pietoni care sar de după o maşină parcată (de cele mai multe ori neregulamentar, pe trecerea de pietoni). Viaţa şoferului ar fi puţin uşurată dacă pietonul şi-ar apăra singur viaţa şi nu s-ar lăsa doar în grija celui de la volan. Viaţa de pieton este grea, dar sinuciderea nu e o soluţie.

Nişte sancţiuni drastice, crearea de condiţii pentru respectarea legilor şi o educare corectă a tuturor participanţilor la trafic (inclusiv pietoni) ne-ar trage către lumea civilizată, dar până atunci toată lumea ochii cât cepele, asiguraţi-vă de 3 ori chiar dacă aveţi prioritate, pentru că daca voi nu aveţi grijă de viaţa voastră, nimeni nu are.